Bujinkan Ninjutsu, Iasi - RO

contact@shingan.ro

Articole

JAN
06
2013

Particularitati ale tehnicilor de sabie in Bujinkan Ninjutsu

Articol de: Catalin Soreanu Shingan Dojo, Iasi – RO

Prezent in inventarul tehnic al majoritatii scolilor martiale traditionale japoneze, kenjutsu este tehnica luptei cu sabia (Ken – sabie si Jutsu – abilitate, tehnica) si este  conditionat  de natura aplicarii acestor tehnici in lupta: tipul de sabie si particularitatile acesteia (lungime, greutate, curbura, maner, tsuba, etc), de felul confruntarilor (camp de lupta, duel de strada, confruntare de palat), de imbracamintea oponentilor (armura, gi/hakama, protectiilor, haine ceremoniale), de scopul si tipul de antrenament (daca e sportiv sau militar, daca sunt prezente echipamente de protectie precum shinai in loc de boken, casca/manusi/bogu in loc de armura, etc).

Particularitatile structurale ale kenjutsu-ului in Ninjutsu sunt definite de aceleasi conditii. Ninjutsu-ul se dezvolta in perioada statelor razboinice, cu inflorire in perioada Edo iar tehnicile sunt, in consecinta, tehnici militare sau de guerilla, de spionaj/infiltrare sau de control si imobilizare a oponentilor (in perioada Edo). In misiunile de recunoastere sau infiltrare, ninja foloseau sabii de mici dimensiuni, pentru a nu le fi ingreunata deplasarea. O sabie mai mica presupune o curbura mai redusa – ceea ce inseamna un iai usor schimbat, un raport cu manerul care favorizeaza tehnicile de corp si controlul mai degraba decat tehnicile ample de taiere specifice unui tachi (sabie mare). Deasemenea, inseamna o distanta diferita de lupta cu un inamic inarmat cu o sabie normala, pe care ninja o foloseau in avantajul lor, ascunzand dimensiunea reala a sabiei prin folosirea unei teci normale sau avand posturi in care nu expuneau lama direct adversarului (precum Ichi no Kamae, Togakure Ryu, cu sabia tinuta orizontal catre ochii adversarului sau Kage no Kamae in care sabia este – realmente – ascunsa privirii). Ca tehnica de sabie, prevaleaza tehnicile de impungere/taiere, dublate de taijutsu favorizat de distanta mica si de forta necesara taierii, adeseori “pigmentat” cu tehnici de alta natura sau cu alte arme precum metsubushi, shuriken, shuko, atemi, pentru a mari sansele de victorie si a permite retragerea in siguranta.

Trebuie mentionate diverse particularitati ale unor sabii intrebuintate de ninja, precum existenta unor compartimente speciale in teaca pentru metsubushi, generand tipuri corespunzatoare de atac bazat pe surprinderea si orbirea temporara a adversarului prin lansarea pulberii printr-o miscare circulara, succedata de cea de taiere. Adeseori, un ninja-to avea lama mai scurta decat teaca pentru a favoriza tehnicile de iai executate de la o distanta neobisnuita; existau variante cu o lama mica, ascunsa in maner (cu maner detasabil si cu teaca fixa – evident, folosind elementul surpriza in distante foarte mici), sau sabii cu taisul in forma de fierastrau, pentru situatii posibile intalnite in operatiunile de efractie, infiltrare, etc. Tot din arsenalul ninja (si nu numai) fac parte diverse arme cu lama ascunsa (similar unui shikomi-zue), un substitut pentru sabie folosit pe post de baston, cu tehnici de lupta dedicate care imbina formele de baston cu cele de taiere ale sabiei.

Ca nota generala, specifica ninjutsu-ului este dimensiunea pragmatica a  intrebuintarii armelor ca instrumente, ca unelte, spre deosebire de atitudinea dezvoltat in casta samurailor, de acel adevarat cult pentru sabie; ninja foloseau sabia pe post de obiect contondent, pentru catarat, deschis usi, ridicat greutati, escaladat ziduri, etc.

Tehnicile de sabie practicate in cadrul Bujinkan provin din Togakure Ryu si Kukishinden Ryu,  deasemenea, din Koto Ryu si Shinden Fudo Ryu. Elementele studiate includ kamae (posturi, atitudini), kiri si uchi waza (tehnici de taiere si/sau lovire), de interceptare/blocaj/deviere (uke waza), configurate atat in exercitii de practica cat si in kata, forme standardizate de transmisie a tehnicilor.

In Togakure Ryu se studiaza tehnici executate cu ninja-to, o sabie de dimensiuni mai mici decat o katana sau un tachi, cu curbura usor redusa, tehnici in care se intra foarte aproape de inamic, deviind sabia acestuia pana la momentul aplicarii unei lovituri decisive. Tehnicile erau executate in imbracaminte  specifica, usoara (gi si hakama, uneori cu zale usoare pe dedesubt), spre deosebire de tehnicile din Kukishinden Ryu care provin din formule Yoroi (lupta in armura), in care se lupta cu sabie normala sau tachi. Aici se introduce uneori si kodachi (sabia scurta, purtata simultan cu cea mare de catre samurai), iar tehnicile includ tehnici de lovire si impungere, vizand zonele vulnerabile ale armurii care protejeaza corpului inamicului. In Koto Ryu (si chiar in Gyokko Ryu), tehnicile de iai (recognoscibile in taijutsu-ul scolii prin alinierea corpului si directia de retragere cu miscare koshi-otosu pentru saya-biki) sunt insotite de tehnici de daken, definind numitorul comun bazelor miscarii din taijutsu-ul Bujinkan.

La nivel de forma, avem tehnici de iai-jutsu (tehnici executate pe miscarea de scoatere a sabiei din teaca), de kenjutsu (lupta efectiva odata ce sabia a iesit din teaca), de nage (tehnici de aruncare a sabiei), precum si o multitudine de alte tehnici specifice Ninjutsu-ului in care particularitatile sunt date de schimbarea functionalitatii, a formei, a ordinii procedeelor, etc. Dintre aceste procedee, putem mentiona tehnici “neconventionale” precum:

  • intrebuintarea tecii si a snurului in lupta cu unul sau mai multi adversari (tehnici din Togakure Ryu precum Sageo no Kata), prin folosirea tecii (saya) pe post de proiectil controlat prin sageo (snurul asociat tecii, de lungime variabila) si distragerea atentiei inamicului pentru a crea o deschidere si a facilita un atac decisiv cu sabia;
  • folosirea sabiei pentru a identifica inamicii pe intuneric:  lama, teaca si snurul erau folosite pentru a inainta, a localiza si a ataca posibilii adversari (Togakure ryu); tehnica prespupunea tinerea unui capat al sageo-ului in gura, cu teaca pe  varful sabiei, in fata (zasagashi no ho*), fie cu sageo in mana stanga si sabia cu teaca catre treimea extrema, pe orizontala; se inaintea prin intuneric cu prudenta, “scanand” imprejurimile, urmand ca la momentul sesizarii contactului cu corpul unui posibil adversar, sabia sa fie retrasa iar inamicul, dezorientat de zgomotul caderii tecii pe podea, sa fie atacat. Tehnica se mai afla in inventarul tehnic de katchu batto (lupta in armura) din Shojitsuken Rikataichi Ryu (denumita in chu ken – sabia din intuneric) sau in Muso Jikiden Eishin Ryu (jigoku sagashi – cautand iadul)*.
  • tehnici speciale de iai, specific ninjutsu-ului (si nu numai): sabie scoasa din teaca peste umar, plecand cu ea de la sold, cu rasucirea mainii prin spate, dar cu pastrarea prizei (Togakure Ryu, Kage no itto); deasemenea, sabie scoasa cu mana stanga (Togakure Ryu, Te no Uchi).
  • aruncarea sabiei pentru a elimina oponentul, precum in Itto-nage din Togakure Ryu; folosirea sabiei pe post de shuriken (denumita uneori to ken jutsu) este prezenta in diverse alte scoli de arte martiale clasice japoneze precum Takemura Ryu (scoala infiintata de fiul lui Musashi, in care se preda in paralel ken jutsu si shuriken jutsu), Kukamishin Ryu, Yagyu Shinkage Ryu Owari ha, etc*.
  • intrebuintarea sabiei pentru a devia sagetile sau shurikenurile (shuriken-dome, ya-dome), in posturi precum Totoku-Hyoshi no kamae din Togakure Ryu in care sabia este tinuta vertical, cu corpul profilat minimal in Tate-hiza sau Ichimonji no Kamae.
  • precedarea atacului de sabie de unul cu shuriken sau cu metsubushi, pentru a ascunde intentia reala si a mari sansele de victorie; in Togakure Ryu, Me-Tsubushi (se arunca cu pulbere in ochii inamicului, urmand un atac de sabie favorizat de deschiderea creata); tehnici similare sunt intalnite in toate scolile de shuriken jutsu  precum Meifu Shinkage Ryu sau Negishi Ryu.
  • folosirea sabiei oponentului aflata in obi (brau, centura) in tehnici de ju-taijutsu, precum in Gyokko Ryu sau Shinden Fudo Ryu, pentru a restrictiona sau imobiliza un oponent;
  • tehnici de aruncare a adversarului, simultan cu tehnica de taiere (Tai-wari Itto, Togakure Ryu).

In Bujinkan Ninjutsu, studiul tehnicilor de sabie se face in paralel cu cele de taijutsu, luand in calcul aceleasi elemente de baza care definesc miscarea, respectiv posturile, dinamica/motricitate, baze pe care se “altoiesc” tehnicile de arme. Se lucreaza cu boken (sabie in lemn) pentru forme de baza, eventual cu fukuro shinai acolo unde se doreste o forma dinamica, de semi-contact.

Luand in calcul particularitatile armei (distanta, arie de acoperire si formule de atac specifice), in toate variantele sale (tachi, kodachi, nito) kenjutsu poate fi considerat temelia tehnicilor din artele martiale clasice japoneze, avand o influenta covarsitoare asupra celorlate arme sau tehnici de ju-jutsu (vizibil in prize si intrebuintare mainilor, in distanta de lucru, in natura si directia lovituturilor/taierilor, etc).


* Serge Mol, Classical Swordmanship of Japan, cap. 12: “Other unconventional ways of using the sword and special sword saho”, pag. 256 & pag 268, ed. Eibusha, 2010, Belgium

Despre autor:

Comments are closed.